Montmartre si Sacre-Coeur

Treizeci de mori de vant impanzeau odata linia orizontului din Montmartre. Pe dealul abrupt pe care parizienii il numesc "La Butte" se inalta acum un reper distinctiv: marea bazilica alba de la Sacre-Coeur. Desi turistii se inghesuie astazi in Montmartre, totusi se poate sa te plimbi in liniste, avand pe fundal sunetul apelor, intr-un loc unde strazile si pietele si-au pastrat atmosfera de satuc.

Pozitia sa de frunte ce domina Parisul i-a asigurat cartierului o importanta majora din cele mai vechi timpuri. Probabil ca templul roman de aici a dat numele zonei (de la Mons Martis, adica dealurile lui Marte). Abatia benedictina este una dintre cele mai vechi biserici din Paris; St. Pierre-de-Montmartre inca domina Place du Tertre.

Carierele de piatra si vita-de-vie au sustinut Montmartre, care a ramas un sat separat pana cand carierele (si morile) au trebuit sa fie inchise din cauza tunelurilor care se prabuseau. In 1860, Montmartre a devenit al 18-lea arondisment al Parisului.

De la sfarsitul secolului al XIX-lea, Montmartre a inceput sa arate in mare parte asa cum este inca si astazi - un punct central al vietii boeme, traita cu intensitate si pasiune, a poetilor si pictorilor. Multe mari nume din aceasta perioada pot fi citite pe pietrele de mormant din Cimetiere de Montmartre, situat pe Avenue Rachel. 
Printre acestia, compozitorii Hector Berlioz si Jacques Offenbach (cel care a scris celebrul cancan), scriitori, ca Stenthai si Emile Zola si pictorul Edgar Degas. Regizorul Francois Truffaut si dansatorul rus Vaslav Nijinsky sunt inmormantati tot aici.

Astazi, nelinistea creativa din Belle Epoque a fost inlocuita de catre artistii de strada din Place du Tertre, o prima oprire turistica.
Vizibila din aproape orice loc din Paris, Basilique du Sacre-Coeur a fost inceputa in 1876, ca un omagiu adus celor 58.000 de oameni ucisi in razboaiele franco-prusace.
Dintotdeauna, Parisul a fost ca un magnet pentru inspiratia artistilor francezi si straini, care au venit aici, iar Parisul le-a devenit casa. Cu strazile sale pitoresti, drumurile boeme si casele cu chirii mici, Montmartre a inceput sa-i atraga pe artistii saraci din secolul al XIX-Iea. Cafenelele si cluburile legendare - Le Chat Noir, Au Lapin Agile, La Nouvelle Athenes - au devenit cunoscute ca fiind locuri de intalnire literar-artistice.

Moulin Rouge, pe Boulevard de Clichy, si-a deschis portile in 1889. Henri de Toulouse Lautrec era de-al casei, adesea facand schite si pictand in sala de dans. Dansatoare si artiste de cabaret din promiscuul Montmartre, precum Aristide Bruant, Jane Avril si Yvette Guilbert, au fost imortalizate in afisele sale. Un alt salon de dans din Montmartre , Moulin de la Galette, si ca o ispasire pentru crimele comunarzilor. Coloanele au trebuit ingropate adanc in pamantul instabil pentru a putea sustine enorma biserica, terminata abia in 1919.
In interior, bolta de deasupra altarului este impodobita cu un extraordinar mozaic in patratele, realizat de Luc-Olivier Merson (1912-1922). Acesta infatiseaza poporul francez venerand Sfanta Inima a lui Hristos.

Scara abrupta in spirala duce la cupola, unde o galerie exterioara deschide o panorama spectaculoasa a Parisului. Privelistile de la acest nivel sunt cel putin uluitoare. 

Strazile din Montmartre sunt presarate cu amintiri ale artistilor celebri. Boulevard de Clichy, pictat de VanGogh si Renoir era punctul central. Seurat, Signacsi mai tarziu Picasso au avut cu totii ateliere aici. Degas a murit in casa de la nr. 6, in anul 1917. Mizera cladire Bateau-Lavoir, unde Picasso a locuit din 1904 pana in 1909, a apartinut si altor 30 de persoane, multe dintre ele artisti. Cladirea (din Place Emile-Goudot, nr. 13) nu mai exista, dar clovnii si arlechinii de la Cirque du Monde din Montmartre continua sa traiasca in tablourile lui Picasso..

Harta Montmatre si Sacre Coeur